so...unde ramasesem?

da...
urmeaza o perioada de liniste si pace ..vacanta studenteasca de iarna...si sa nu uitam de revelion...anul acesta am "hotarat",indecisa fiind pana in ultima secunda :)), daca sa merg la sibiu.o buna prietena si colega de facultate a invitat mai multi prieteni de-ai ei la sibiu.
Am ramas impresionata de centrul istoric cu piata mare si piata mica- superbe atat ziua cat si noaptea care te fac sa uiti notiunea timpului prin farmecul lor medieval..sa nu uitam de albota unde am mancat cei mai buni papanasi, yammmyyy..dar sa trecem rapid peste ..incerc sa tin dieta :))
Mi-a placut ca petrecerea de revelion a avut tematica "wild,wild west.."si fiecare a dat frau liber imaginatiei ..n-am inteles un tip care era costumat in vaca ...ok..probabil "cowboy" versiunea personalizata :)..mai erau cateva fete iesite parca din lumea moulin rouge...dar per ansamblu atmosfera a fost mai mult decat incendiara..atatea shoturi ca nu mai vedeai bine la propriu...chiar imi amintesc intreband pe cineva daca mi se misca ochii pentru ca aveam impresia ca nu-i pot controla ,damn...that was so good!!
ajunsi acasa..incercam sa dormim care pe unde ne stabiliseram paturile...ce nu stiau prietenii mei e ca eu dorm picior peste picior pana si in somn...i'm a lady all the way :)) si nu au ezitat sa ma trezeasca din somn cu replici de genul "Hey!!! Tu dormi??"...not anymore...si acum ce facem? ne era foame..unul din prieteni( bucurestean ) s-a dus la supermarket-ul din zona in pijama..doar de..eram dupa revelion..se intelegea..lumea nu gandeste limbede dupa bauta...insa a venit de-a dreptul socat..vanzatoarea se uita la el cu teama de a nu o pagubi eventual de marfa sau de bani astfel incat a simtit nevoia sa arate ca are portofel si ca urmeaza sa cumpere :))
a urmat inca o noapte nedormita..eu una n-am mai rezistat si m-am dus la somn...cand au venit copii acasa dupa patrecere si bautura eu deja imi facusem somnul de frumusete si nu mai puteam adormi..cel mai naspa e sa-i auzi pe toti sforaind si tu sa te uiti pe pereti si sa numari oite :))
ultima seara in sibiu a fost din punctul meu de vedere cea mai frumoasa. am iesit in centrul vechi ,am stat la o cana de vorba intr-un loc minunat cu lumanari stinse si sunete de pian in surdina...aici nu-mi mai aduc aminte daca a fost inainte de albota sau dupa...mmm..foarte ciudat...
seara a continuat cu o sticla de palinca care te imbata doar daca miroseai ... muzica si poze pe laptop...cantece si veselie...si apoi stingerea..trebuia sa ne bagam la somn..a doua zi plecam spre casa. Saturata fiind sa numar oite pana adorm..am gasit solutia optima..care niciodata nu a dat gres la mine...am adormit intr-un final dupa ce mi s-a spus o poveste cu printi si printese care sa nu semene cu nimic din cate auzisem pana la varsta de 23 ani...si nu a fost mama cea care mi-a spus povestea :))
ma gandesc uneori ca noua ,oamenilor de azi, ne vine greu sa mai credem in povesti...dar nu ar fi totul mai frumos daca am incerca sa credem?!?

the gossip group

15 octombrie acum vreun an jumate...

Cladirea Mihai Eminescu
Agitatie multa pe holurile facultatii
Studenti incercand sa descifreze codurile salilor..
Intra primul student in scena:'"Scuza-ma...ai idee unde gasesc sala 5101?"
Zambesc..pt ca imi aduc aminte de prima mea zi la facultate.Imi printasem mapa salilor si semnificatia acestor coduri...eram pregatita de ceea ce urma sa se intample in urmatorii 3 ani..sau ce putin asa am crezut in acel moment.
"-E pe Ceaikovski la etajul 1...iesi din cladire, faci dreapta pe langa banca si mergi pe straduta drept ..o sa te prinzi cand ai ajuns...e aceeasi mare de oameni si acolo" -ii zambesc si plec linistita spre sala unde aveam sa o intalnesc pe coordonatoarea master-ului.O doamna incantatoare la vreo 30 ani ,profesoara de finante ca si prima specializare.Tin minte ca unii colegi care au facut cu dumneaei si in facultate isi formasera o parere foarte buna despre aceasta. Imi placea foarte mult sa o ascult vorbind in engleza...asta nu rezulta ca as fi fost vreodata atenta la ce preda ... eram preocupata sa-i observ limbajul corpului , ma frapa lejeritatea cu care isi sustinea cursurile..ca si cand nu am fi fost studenti, ci parteneri de afaceri. A fost prima intalnire care m-a facut sa ma simt cu adevarat responsabila. Am constientizat atunci ca tot ce voi fi invatat din acel moment nu va mai fi pentru note, pentru a nu trece la taxa ,pentru a nu dezamagi diferite persoane care te pun pe un piedestal si nu concep ca poate n-ai chef efectiv sa stai sa inveti...asa , bine.., recunosc ca si eu am stolul meu de pasari clar definit..."fire competitiva" dupa cum spunea cineva...in fine..simt ca ma abat de la subiect...
Deci sa revenim la oile noastre- se termina cursul si bineinteles ca fiind multi colegi noi am iesit sa "socializam"..pe unii dintre ei ii cunosteam-fuseseram colegi de facultate, altii erau complet necunoscuti.
Nu doar noi am avut initiativa de a ne cunoaste mai bine intre noi, dar si profesorii.Tin minte ca ne puneau sa facem proiecte in grup de max 5 persoane...la inceput grupurile au fost alese de profesori in ideea ca in afaceri nu-ti alegi partenerul si nici echipa si trebuie sa te descurci cu ce ai si sa stii sa scoti din fiecare ce e mai bun in el.Bineinteles ca aceasta filozofie era mult prea cruda pentru noi, majoritatea activand in campul muncii, prin urmare un astfel de colectiv fusese deja introdus "cu forta" in viata noastra ca sa mai putem tolera un al doilea grup..
Gandindu-ma acum ...dupa atata timp cand am deja "solutia problemei"...ma intreb...la inceput puteam sa tolerez 1 grup, dar pe masura ce incepi sa cunosti viata in adevaratul ei sens, descoperi intr-un moment de luciditate precum acesta, ca de fapt peste tot in jurul nostru se formeaza aceste echipe iar noi suntem portarii vietii noastre:"ii lasam sa ne ia prin surpindere si sa primim gol? sau ne facem o aparare buna, care sa tina piept adversarilor si eventual sa-i prindem in offside?"


noiembrie....acelasi an

Usor, usor ne acomodam fiecare cu fiecare...atat la munca,cat si la facultate...
Pentru mine 2009 a fost un an al maturizarii bruste.
Lucrasem vreo 3 luni pe la PwC, fusesem si putin prin State cu Work and Travel si am crezut ca am experienta necesara ... Nu asta aveam sa descopar in august 2009 cand am fost acceptata sa lucrez intr-o companie petroliera.Proaspat licentiata in relatii internationale, mandra ca terminasem o facultate cu predare in limba engleza, am crezut ca voi intra in departament si eventual or sa ma astepte cu surle si trambite... evident acest lucru nu s-a intamplat ..am fost indrumata spre un birou si o domnisoara avea sa-mi predea primii pasi in postarea facturilor in workflow SAP...o lume total necunoscuta , cu n codificari si inscriptii si tin minte si acum, ma si bufneste rasul, desenam pe caiet semnul ca sa-l pot recunoaste cand urmam pasii...asa invatase si ea..nimeni nu a considerat la acel moment sa ne faca vreun training.
ma intreba saraca mereu.."ai inteles?vrei sa mai repet o data?.."iar eu in fiecare zi ii spuneam: "parca e japoneza,...parca e chineza...parca e germana, incepe sa fie franceza, acum e cat de cat spaniola si in sfarsit e engleza"..dupa aproape 2 saptamani ma obisnuisem cu ecranele si nu mi se mai pareau infricosatoare...apoi a trebuit sa ma mut de la logistca auto si am fost transferata la logistica primara...adica...expeditiile pe cale ferata. Infrastructura feroviara in sine este un domeniu extraordinar de complex, eu eram novice si colac peste pupaza pleaca si seful ..se muta in alta locatie..efectiv am putea spune ca pe o perioada de app 1 luna drept eram turma fara stapan..fiecare facea ce considera ca este necesar fara a exista o oarecare coordonare...
bine macar ca la facultate lucrurile mergeau in ritmul lor normal...sau cel putin asa credeam eu..voi reveni asupra evenimentelor din luna noiembrie..

Decembrie 09

usor ,usor, incep sa citesc si sa ma documentez in legatura cu domeniul in care imi desfasuram activitatea...cel mai bine incerc sa invat singura...
mi-am dat seama cat de diferiti pot fi oamenii intr-un colectiv...plecasem de la o echipa cu care nu am legat cine stie ce relatii in doar doua saptamani, dar erau tineri si haiosi si iti era mai mare dragul sa vii la munca..la polul opus ma aflam acum in mijlocul unei echipe trecute de varsta a doua, cu miros de batranete plutind in aer...de conceptii invechite...oameni ce traiau cu frica zilei de maine ca cine stie cum dupa ani de zile de munca vine o zi cand primesti pe mail o informare ca esti printre cei disponibilizati sau in cel mai fericit caz trebuie sa te pensionezi.
aducandu-mi aminte imi dau seama ca poate am fost o amenintare pentru fiecare dintre ei in momentul cand am pasit in acel loc..eu nu intelegeam..de ce se poarta asa..eu sunt placuta oriunde merg..sunt o fire vesela si n-am niciodata probleme de socializare, iar cu colectivul meu nu puteam stabili nici o punte de rezonanta , nimic de care sa ma pot lega pentru a ma putea apropia...noroc ca a fost mereu si inca este alaturi de mine buna mea prietena de la auto despre care nu pot sa spun decat ca mi-a demonstrat o data de inseamna sa fii om si sa nu te ascuzi in spatele unor aparente. Foarte selectiva din fire , imi aleg prietenii apropiati cu grija ...poate de aceea nu am foarte multi prieteni , insa cei pe care ii am imi sunt mai mult decat suficienti..cunostinte insa exista destule...dar nu imi preocup capul si gandurile cu ei...
sunt buni..asa..sa nu te plictisesti..sa-ti mai aduci aminte de una de alta...

nebunie la servici...inceput de haos la facultate...

era o zi friguroasa..tocmai ce ajunsem pe bastiliei si cautam disperata un loc de parcare ca sa ajung la curs...prietenii stiu de ce :))..era primul curs cu JC, un domn la vreo 30 ani, cu butoni aurii la camasa, un pic emotiv ..tin minte ca isi uita frazele daca il intrerupeai..se vedea ca e la inceput, ca nu are experienta si stapanirea de sine a profei din inceputul povestirii mele...

si cum cautam eu loc de parcare, vad o masina care incerca sa iasa..in fine..asa am crezut eu..opresc in dreptul geamului si ii fac semn ca vreau sa vorbesc cu el..da..era un el.. si ii zic:-"stationati sau parcati?" ..raspunsul fuse scurt:"se poate spune ca am parcat..." deja eram plina de nervi....plec in tromba..bineinteles ca uit de ceea ce unii considera politicos si manierat si anume sa multumesc pentru indiferent ce raspuns idiot imi daduse...fac ocolul cladirii si ca niciodata ajung in acelasi punct de unde am plecat si el tot in masina..m-am gandit:"sa vezi ca asta vrea sa ma pacaleasca..sigur nu a parcat si o sa plece.." pe de alta parte..timpul curgea in defavoarea mea...mai era putin si se termina cursul deci a fost nevoie sa recurg la a bloca trei masini..ii las numarul de telefon in geam ..in cazul in care cineva are nevoie sa iasa , si ma duc la respectivul care lenevea in masina si butona un blackberry..de data aceasta il intreb politicos:'"poti , te rog frumos, daca mai stai pe aici si vezi ca vor sa iasa cu masina sa le spui ca mi-am lasat numarul si cobor daca e sa o mut..trebuie neaparat sa ajung la examen....exact..examen...stiu...l-am mintit..dar cum era sa spun stii..vreau sa ajung la curs..ca e super k-lumea profu..si asa in jargon, nu oricum :))
ajung la curs..bineinteles..usa era atat de grea ..d-abia se deschidea..eu ca de obicei pe tocuri..toc..toc..toc..buna seara..ma scuzati ca am intarziat....toc..toc..toc..in cautarea unui loc langa prietenii mei...ma asez in banca ii iau pozitia de contemplare ..si in clipa in care abia ce ma linistisem...tzar telefonul ..deja eram indignata..vad un nr nou de tel...o doamne..sa nu-mi spui..vor sa mut masina deja..d-abia ce am urcat de 2 min?!?
surpriza: la capatul celalalt al firului nu era altcineva decat tipul din masina:"ma scuzati d-soara, ma simt prost..daca stiam ca aveti examen...coborati va rog ca va las sa parcati aici si gasesc eu in alta parte..." deja eram prea stresata..parca nimeni si nimic nu avea de gand sa ma lase sa-l vad dracu si eu pe profu'..offff..si il reped bineinteles si ii spun..nu e nevoie..am ajuns deja si nu mai pot iesi multumesc oricum...in sfarsit liniste.......

sau nu!!!!!! a trebuit la vreo 2 min sa cobor oricum sa mut masina ca atunci a gasit-o pe una cheful sa plece...asta e ..a fost o zi ghinionista...in sensul ca n-am rezolvat nimic...am repezit pe toata lumea...l-am enervat pe profu cu intrarile-iesirile mele din sala insotite bineintles de zgomotul tocurilor..de atunci mi-a ramas asa o chestie..incerc sa merg pe varfuri daca intarzii..

12 dec 2009

concentrare maxima la birou...in linistea apasatoare in timp ce asteptam confirmarea unor comenzi de transport primesc un mesaj...ma gansesc ca e unul din mesajele de la 1212 in care ma anunta cat am de platit..ma uit si vad un numar necunoscut."buna.cum a fost la examen?daca ai timp si chef de o cafea poate iesim pe undeva. h"
raman blocata o secunda..nu stiou cum sa reactionez..imi aduc aminte chipul lui alb, parul negru si ochii mari albastri patrunzatori...n-am putut sa rezist si i-am dat mesaj inapoi: "buna. a fost ok..am putea sa ne vedem pe la 9 daca e ok si pentru tine" ..nu dureaza 3 min si primesc raspuns: tot pe bastiliei unde ne-am cunoscut?...un zambet idiot imi apare in coltul gurii...ii spun ca da..in drum spre casa ma intreb daca sunt sanatoasa..cum am putut sa fac asa ceva? daca e vreun nebun, vreun psihopat?unde ma duc eu la 9 seara...cu toate astea continuam sa ma imbrac...am ajuns la destinatie cu 2 minute inaintea orei de intalnire...stiu ca nu-mi aduceam aminte ce masina avea..stiam decat ca e neagra..intr-un final, dupa vreo 5 minute apare si el..ies din masina..si facem cunostinta. Il intreb : unde mergem?
"pai..hai la masina mea si gasim noi o cafenea"...m-am speriat..m-am dat un pas in spate..nu stiu daca a observat ..cert e ca mi-a spus.."putem merge cu masina ta daca vrei"..atunci am inteles ca nu am de ce sa-mi fac griji si orice teama mi-a disparut..am mers si ne-am oprit in club alive ...am comandat un frappe si el o cola si un expresso dublu...povesteam mai mult eu...ca sunt vorbareata din fire..mi-a placut ca se uita in ochii mei cand imi vorbea si ii vorbeam...la intoarcere a oprit motorul si s-a asternut linistea..nimeni nu mai spunea nimic..eu nu stiam ce sa fac..sa ies din masina..parca eram prinsa in centura si nu ma puteam misca...nu puteam gandi...dupa cateva secunde rupe tacerea cu o intrebare:"pot sa te sarut?"ar fi fost primul meu sarut..pare ciudat...intr-adevar...ii spun ca da pentru ca m-am simtit in siguranta si imi castigase increderea inca de la inceputul serii...se apropie incet...timp in care imi aduc aminte sfaturile prietenelor .."o sa vezi..la inceput te saruta usor..ca un pupic..si daca iti place..o sa continue..nu ai de ce sa-ti faci griji.." ..insa ce am simtit eu a fost o usoara umezeala pe buza inferioara..nu ma asteptam..m-am retras brusc in scaunul meu ..s-a speriat si el si s-a tras in fata volanului..intre timp senzatia probabil ca a ajuns la creier si mi-am dat seama ca mi-a placut si ii soptesc usor:"mai incercam o data?"...de acolo nu imi mai aduc aminte drumul spre casa..nu stiu cand m-a condus la masina..daca am trecut sau nu pe rosu...stiu doar ca am adormit pentru prima oara cu zambetul pe buze.
au urmat inca doua intalniri si apoi totul s-a oprit brusc....se impacase cu fosta lui prietena...am apreciat la el faptul ca a fost corect de la inceput si nu a incercat nici un moment sa profite de lipsa mea de experienta.pentru asta ii multumesc ,iar acum..privind in urma imi dau seama ca unii oameni pur si simplu sunt curati si nu au nevoie de complicatii ca sa simta ceva in viata...si aici ma refer la adrenalina ce le umbla in sange unora la gandul ca pot fi prinsi..dar deja intram in alt subiect si nu are rost sa-mi stric starea de bine pe care o resimt in acest moment...ce ciudat...daca stiam ca niste randuri scrise pot trezi astefel de sentimente..crezute inchise undeva...

ianuarie 2009

a mai trecut o luna...usor,usor ne indreptam spre un nou an cu speranta ca va aduce cu sine liniste , armonie ...
gandurile mele si toata fiinta mea inca apartineau trecatorului din decembrie...nu stiu ce s-a intamplat atunci, de ce am simtit cu fiecare por din trupul meu ca ma scurg incet...
a fost o luna ciudata...un amalgam de sentimente necunoscute mie pana in acel moment...ma gandesc de multe ori "ce a fost atunci?...de ce mi-a iesit in cale? care e lectia pe care trebuie sa o invat?"
in astrologie se spune ca planeta Uranus este cea care iti tine cont greselilor..si se intoarce mereu ..si daca ai gresit candva se va intoarce la nesfarsit si te va pune in aceleasi situatii pana cand te prinzi ca ceva nu este in regula si trebuie sa faci lucrurile altfel.
se pare ca Uranus a revenit in viata mea in ideea de a ma ajuta sa nu mai gresesc..sa nu mai caut raspunsuri acolo unde ele nu exista ...in limbajul oamenilor de rand, fara preocupari astrologice , aceste lucruri sunt exprimate in genul "pentru asta exista experienta...ca sa inveti din greseli si sa nu le mai repeti.."
ma intreba cineva o data: daca ar fi sa dai timpul inapoi ai mai face la fel?"
sincer? DA
sunt un pic altfel decat restul ...o neconventionala a societatii..am simtit nevoia mereu sa schimb atitudini, oameni..in sensul sa-i apropii, sa nu mai raneasca pe cei din jurul lor, sa stea o secunda sa se gandeasca cum ar fi daca s-ar transpune in cealalta fiinta..si daca raspunsul este pozitiv atunci "go for it", daca te raneste..mai bine lasa...indiferenta doare mult mai tare...dar pentru asta trebuie sa ai propriile tale principii , nu principiile impuse de societatea in care traim.
daca simti ceva - fa-o , fara sa te gandesti de doua ori...nu cauta scenarii in matters of heart..nu-si au rostul...oricum limbajul corpului, oricat de multe scenarii ai avea te va da de gol...pentru ca trebuie sa te cunosti extrem de bine si sa stii nu doar ce urmeaza sa spui, ci si ce transmiti...e ca si cum ai recita o poezie..toata lumea poate invata niste randuri ca apoi sa le poata reda cu voce tare, dar nu toata lumea are capacitatea de a vedea dincolo de randuri , de a se transpune in scriitor si a-i simti trairile in momentul in care a inceput sa scrie..in spatele oricarei poezii se afla mereu o anumita stare ..trebuie sa descoperi acea stare..si sa stii cum sa reciti versurile pentru a transmite mai mult decat niste simple cuvinte care rimeaza. Daca poti simti cu toata fiinta ta in momentul in care reciti , atunci esti ca mine...si ma poti intelege...citeste printre randuri...si dincolo de ele...nu stii niciodata ce vei descoperi.

Sarpele cu doua capete

am avut un vis ciudat...atat de ciudat incat parca simt si acum fiorii lui..
ma duc la geam si imi aprind o tigara in speranta vaga de a ma linisti...
un vant rece imi patrunde fiinta..incerc sa trag in piept si nu pot..nu am putere sa respir pana in adancul plamanilor ,iar in minte nu-mi vin decat franturi din vis si nu stiu ce sa fac..
Sa sun sa impart povara?...Nu, stiu ca la capatul firului cuvintele mele se vor pierde...
Asa ca nu-mi ramane decat sa incerc sa ma deconectez ..si ce metoda mai buna de a uita de tot si toate decat o carte buna?
Caut disperata cu privirea cartea cea mai potrivita starii mele...stiu ca e ascunsa undeva prin biblioteca..trebuie sa fie acolo..nu am mai citit-o niciodata ,dar ii simt prezenta si stiu ca vrea si ea sa o citesc..vibratiile ma indruma spre ultimul raft...am gasit-o..o scutur de praf si citesc ultimul rand:

"...Si nu ma satur niciodata sa te privesc, si nu cred ca ma voi satura sa te privesc pe ascuns. "

Acum sunt linistita. Stiu ca am gasit ce trebuia ...

Nu am vazut niciodata o problema care sa nu poata fi rezolvata cu o ora de citit.